duminică, 18 iunie 2017

Octavian Goga - Trecutul


S-abat mustrări din altă vreme, 
Din vremea când nu ne ştiam, 
Şi vin pe nume să mă cheme, 
Să-mi strige nopţile la geam, 
Ca o pădure de blesteme... 

Trecutul tău de-odinioară, 
Prăpastie cu multe guri, 
Cu întrebări ce mă-nfioară, 
Cu şerpuiri şi cotituri... 
Trecutul, nesătulă fiară... 

Trecutul, umbră vinovată, 
Tâlhar scăpat de sub zăvor, 
Din cripta lui întunecată, 
Se furişează, călător, 
Şi lângă patul meu s-arată. 

Trecutul, cioclu de morminte, 
Sinistru oaspete de-amurg, 
Neguţător de jurăminte, 
Din haina-i ciuruită curg, 
Drept zdrenţe-aducerile-aminte. 

El vine tainic să dezgroape
Tot ce-am închis în ţintirim, 
Ne-aduce lacrimi în pleoape... 
- Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim, 
Trecutul, când îl simţi aproape...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu