Radio Poema

luni, 19 iunie 2017

Ion Pillat - Visai de o cetate



Visai de o cetate pe margine de mări,
Trec peste ea cocorii zburând spre alte ţări.
Pe cer pier nori târându-şi penumbră de pământ,
Fug legănând corăbii catargele în vânt.
Intrai tăcut într-însa, umblai în lung şi-n lat,
Se înălţa doar murmur de ape, depărtat.
Urcai pe scări de piatră în turle până-n nori,
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.
Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu
Şi, cum priveam, simţit-am că mortul eram eu.


duminică, 18 iunie 2017

Octavian Goga - Trecutul


S-abat mustrări din altă vreme, 
Din vremea când nu ne ştiam, 
Şi vin pe nume să mă cheme, 
Să-mi strige nopţile la geam, 
Ca o pădure de blesteme... 

Trecutul tău de-odinioară, 
Prăpastie cu multe guri, 
Cu întrebări ce mă-nfioară, 
Cu şerpuiri şi cotituri... 
Trecutul, nesătulă fiară... 

Trecutul, umbră vinovată, 
Tâlhar scăpat de sub zăvor, 
Din cripta lui întunecată, 
Se furişează, călător, 
Şi lângă patul meu s-arată. 

Trecutul, cioclu de morminte, 
Sinistru oaspete de-amurg, 
Neguţător de jurăminte, 
Din haina-i ciuruită curg, 
Drept zdrenţe-aducerile-aminte. 

El vine tainic să dezgroape
Tot ce-am închis în ţintirim, 
Ne-aduce lacrimi în pleoape... 
- Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim, 
Trecutul, când îl simţi aproape...

vineri, 16 iunie 2017

Radu Stanca - Papillons





Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopții stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da…

Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se fură
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu…

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc…?
Mi-e drag ȋn tine trupul cum dragă mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte ȋn care mă privesc…




miercuri, 14 iunie 2017

Radu Gyr - Cântec deplin




N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.