Adrian Păunescu - Nașterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie

Și-o să trăsnească în dicţionar,

La noapte, în Moldova mijlocie,

Se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce

Și-n cea mai sfâşiată dintre ţări,

Pleca-vor toţi ai zilei să se culce

Și-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,

Pământul nostru suferă adânc,

La Ipoteşti se naşte Eminescu

Și-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,

Se naşte steaua celor ce-au tăcut,

Îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,

Și mâna mult lovită ţi-o sărut.

De-atâtea ori, în vremuri, sfâşiată

Ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,

Dar Eminescu ce se naşte, iată,

În Doina lui, o să cuprindă tot.

Ciudată noapte, noaptea noastră mare,

O noapte cum a fost la început,

Și, de la Cernăuţi şi pân' la Mare,

Pâraiele se-aud plângând în Prut.

În el tresare trist Moldova toată,

Toţi fraţii-nstrăinaţi se regăsesc,

În el o inimă va şti să bată

Acum şi veşnic, dorul românesc.

În Voroneţ s-a răsculat albastrul,

Ca dintr-un cer fremătător de fraţi,

La noapte-n ţară va urca un astru,

Se naşte El, Români, vă închinaţi!