vineri, 23 decembrie 2016

Nichita Stănescu - Cântec de iarnă


Ești atât de frumoasă, iarnă!
Câmpul întins pe spate, lângî orizont, 
și copacii opriți din fuga crivățului…
Îmi tremură nările
și nici o mireasmă, 
și nici o boare, 
doar mirosul îndepărtat, de gheață, 
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă!
Și nu trece nimeni,
doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru,
și gândul crește-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi, 
câte patru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu