joi, 17 noiembrie 2016

Emil Cioran - Silogismele amărăciunii



Prostia cuprinde o doză de seriozitate care, condusă mai bine, ar înmulți numărul capodoperelor.

Răbdarea germanilor e fără margini, până și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Holderlin patruzeci.

Să-ți ratezi viața înseamnă să ajungi la poezie - fără sprijinul talentului.

La mii de leghe de poezie, suntem legați de ea prin nevoia de a urla: ultimul stadiu al lirismului.

Teama de sterilitate îl determină pe scriitor să producă mai mult decât i-ar îngădui-o propriile resurse, adăugând la minciunile trăite, multe altele, împrumutate sau plăsmuite. Sub lespedea "Operelor complete" zace un impostor.

Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat până și numele: așa s-a născut Absurdul.

Aș fi bucuros să-l invoc ca predecesor pe Omar Khayyam, mâhnirile lui peremptorii... El însă credea încă în ceva, în vin.

Atât de departe se întinde moartea și-atâta spațiu ocupă, că nu mai știu unde să mor. 

Realul mă îmbolnăvește de astm.

Ne displace să ducem până la capăt un gând deprimant, fie el fără cusur, începem să-i rezistăm din clipa în care ne afectează măruntaiele, în care devine suferință, adevăr și dezastru al cărnii. De căte ori am citit o predică a lui Buddha sau o filă de Schopenhauer, am văzut trandafiriu în fața ochilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu