marți, 21 iunie 2016

Nichita Stănescu-A se fi



Mie mi se poate da numai
ceea ce pot uita.

Sunt chinuit de zei
pentru că ei nu-mi încredinţează
propria-mi suferinţă, - ci
lipsa ei, cunoscând că am avut-o,
adică.

Uitarea ei, neaducerea chiriaşă
de aminte
a locurilor
și a timpurilor frumoase
din mine şi de pe mine...
Sunt apăsat de amintirea
faptului că am uitat!

Mâine mi se va spune:
ieri ai omorât un zeu!
Voi fi, da, ghilotinat
pentru o crimă de care
nu-mi aduc aminte.

Ah, moarte, eşti gluma cinică
a zeilor
care dau să mănânce ambrozie
de-aldelor mine
care sunt de la inimă în jos
chiar ambrozie.

... Sare din mine, liniştindu-mă,
lipsa mea de martori de rău şi de bine,
înţelegerea scurtă,
a razei, a piramidei, a ierbii
sau a crimei
pe care am desigur făcut-o
şi am uitat-o.

-Eşti?
-Mă sunt!

A se fi, sufletul,
îmi apare se fiind.
A fi e fără de suflet.


Adrian Păunescu - Simplissime




1986,lui Ion Aurel Stoica, mereu

Niciodată nu ne preocupă destul ceea ce este esențial.
Societatea modernă nu poate trăi fără gunoieri.
Devine scandalos ceea ce fusese numai discret.
Marii bolnavi mor mai greu decât marii sănătoși.

Descoperirile tehnice nu-nseamnă progres social.
Bunicul e mai aproape ca tata. Alaltăieri mai întâi decât ieri.
Totdeauna există un fir de praf pe parchet.
Găina , când ouă , cântă de dor de cocoș.

Nu se numește cooperare legătura dintre șa și cal.
Lasă loc de bună ziua între ce iei și ce oferi.
Lumea suportă mai lesne un poem decât un poet.
Nu-nchiria fericirii cămașa pe care ți-o coși.

Trăiește încet ce-i grăbit, trăiește grăbit ce-i încet,
Cu consecventa unei lozinci și cu emoția unui reproș.