marți, 6 octombrie 2015

Demostene Botez-Singurătate


Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca dupa tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot astept pe cineva ce nu mai vine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu