Alexandru Vlahuţă-M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, 
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind – privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.

De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi ... îi ştiu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine, 
Şi azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău – ca pânza Penelopii –
Se ţese ziua, noaptea se destramă ...
Noian de întuneric ne desparte !

Zadarnic zâmbitoare te apropii, 
Şi glasul tău tremurător mă cheamă –
Tot mai străină-mi eşti, tot mai departe ...