Din ce în ce te stingi, te ştergi
De peste sternul meu, făptura,
Dâra lucindă şi, de melci,
Tandra arsură.
Abia te ţin intr-un cuvânt,
Ori în albastrul meu iris,
Iarba-ncolţind dintr-un pământ
De somn, de vis.
Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
Dacă respir, te-mping în aer,
Neoglindito peste ape
Tu, dulce vaer.
Ah, vine norul şi mă şterge
Cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
Din care ai plecat de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu