Radio Poema

joi, 28 mai 2015

Imnele vedice - Imnul Creatiunii - traducere Mihai Eminescu



Atuncea neființă, ființă nu erau
A cerului mare, boltitul cort din ceriu
Ce-acoperea atuncea ?...Și-n ce se ascundeau
Acele-acoperite....Au în noianul apei
Au în genune....
Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor
Și noaptea-ntunecată de ziua cea senină
Nu era despărțită
Și fără de răsuflet sufla în sine însuși
Ne mai numitul Unul.....Și-afară de aceste
Nimic n-a fost pe-atuncea
Și-atât de întuneric era, ca un ocean
Neluminat, și totul era adânc ascuns
În început. Și unul, învăluit în coaja-I
Uscată, prinde viață din tainica căldură
Ce singur el o are.


**************************************************


Traducând Imnele Vedice (cultura sanscrita ) Eminescu a fost inspirat de acestea in Scrisoarea Întâi , Luceafărul , Kamadeva , Rugăciunea unui dac...

Ataşez niste exemple ale versurilor lui Eminescu ...exemple ce atesta influenta Imnelor Vedice asupra poeziei lui Eminescu , ca versificatie , ritm ,insa si ca mesaj .

Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna
Caci unul erau toate si totul era una,

(Rugaciunea unui dac )


"La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă"

"Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns"…

"Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate"

"Dar deodat-un punct se mişcă…
cel dintâi şi singur. Iată-l
Cum din haos face mumă iar el devine Tatăl…"

Scrisoarea Intâi

Cel mai vechi document literar al grupului de popoare indoeuropene este Rig-Veda, din care face parte celebrul imn al Creaţiunii (Imnul al X-lea, paragraful 129), ale cărui sensuri filosofice nu puteau să îi scape marelui îndrăgostit de valorile universale, Mihai Eminescu ,care prin "Scrisoarea I" îl restituie culturii româneşti, descendentă a aceleiaşi mari culturi ariene precum cultura greacă şi cultura germană.